Monografia satului Gostilele, com. Fundulea, jud. Ilfov (V)

                   Casatoriile. Fetele se casatoresc pela varsta de 17-20 ani. Varsta baiatului variaza intre 17-22 ani.

                   Cele mai multe casatorii se fac inainte de satisfacerea serviciului militar procedandu-se cam in felul urmator: daca unui baiat ii place o fata si voiesc a se lua in casatorie, tinerii aduc la cunostinta parintilor. Daca se intampla ca parintii fetei sa nu consimta la casatorie, atunci tanarul vorbeste cu fata si pazeste un moment de neatentie al parintilor, si dupa ce, intr’o legatura, leaga cateva rochii de schimb si fuge intr’o seara cu baiatul. In sat acest obicei se cheama “furt”. Se obisnuieste a se zice: “Cutare a furat fata lui X”. A doua zi dimineata dupa ce s-a intamplat “furtul”, are loc “rachiul”.

Fetele si flacaii domnului diriginte Gheorghe Rebencic, miresele si mirii de mai tarziu

 

                   Rudele baiatului trimit veste despre castitatea fetei parintilor acesteia. La “rachiu” iau parte mai mult femeile, care pleaca dela casa tanarului, purtand in mana o sticla cu rachiu vopsit cu rosu si o legatura, in care duc camasa fetei cu semnul castitatii. Dupa ce se plimba pe toate ulitele satului chiuind din rasputeri si jucand singure un joc caraghios, ajung la casa parintilor fetei. Acestia dupa mai multe refuzuri, primesc “rachiul”. Femeile intra in casa unde li se pune o gustare udata din belsug cu bautura. Se intampla ca parintii fetei sa nu primeasca “rachiul”, aceasta insemneaza  si ca nu le-a fost voia ca fata sa ia pe baiat. Motivul, de cele mai multe ori, consta in faptul ca tinerii au stare materiala deosebita; adica baiatul e mai sarac. 

Tanar gostilean pozand in februarie 1940 pentru "biroul populatiei" (Jean Dragomir)

 

                   Atunci lucrurile stau incurcate catva timp pana cand prin staruinta rudelor se face “impacarea”. La impacare care ar fi un fel de logodna se ia in discutie zestrea tinerilor. Zestrea baiatului consta din pamant, vite de munca, obiecte de plugarie; iar a fetei din pamant, mobila, asternuturi de pat, lingerie si obiecte casnice. Tot acum se aranjeaza si se fixeaza data nuntii propriu zise, care de multe ori are loc peste putin timp, dar se intampla cazuri cand nunta are loc dupa ce in casnicie s’a dat nastere chiar la copii.

                   Acestia sunt trecuti in registrele de stare civila pe numele mamei si recunoscuti prin casatorie in registrul de casatoriti, pe numele sotului. Felul acesta, desi pare cam curios, totusi isi are parte buna, prin faptul ca tinerii convietuind un timp inainte de a se lega prin actul casatoriei si-si cunosc reciproc firile si diferentele de temperamente si daca nu se plac se despart dela inceput evitand, prin aceasta, divortul legal care aduce multe neajunsuri in casatoriile mai ales cu copii.

Casa noua intr-o gospodarie gostileana in anul 1957

 

                   Daca parintii, atat ai fetei cat si ai baiatului se inteleg si consimt la casatoria tinerilor, atunci se iau cu “nunta” care se face in modul urmator: dupa ce parintii se inteleg din zestre se fixeaza data nuntii. Cand totul este gata, tatal miresei intreaba pe tatal baiatului cati invitati are la nunta pentru a sti cate stergare ii trebuie pentru “coltunari”caci asa ii numesc pe invitatii mirelui. Invitatii din partea miresei se numesc “pocanzei” carora de asemenea trebuie sa li se dea stergare de borangic. Nunul sau nasul pretinde sa i se dea camasi cusute de mireasa cu flori. Invitatiile la nunta se fac verbal, mergand pe la casele lor cu o plosca cu bautura. Nunta incepe de Sambata pe la orele 2 p.m. si tine si Luni pana pela orele 12. Sambata, dela ginere pleaca 2 “caltunari” si cativa flacai si fete cu un varfulet de brad, la casa miresei. Aci mireasa ii intampina la intrarea in casa, unde apucand bradul de varf, il duce in casa. Aci soacra pune o cofa de apa in mijlocul casei. Deasupra cofei se aseaza o paine in care se infige bradul spre a sta drept. Fetele gatesc bradul astfel: ii taie varful il infige intr’un mar, iar marul se infige cu partea cealalta in restul bradului_ dandu-ti impresia ca e crescut acolo. De brad se atarna o batista; iar fetele il gatesc cu fire de beteala si arnici rosu. Dupa ce bradul este gata, se face o hora in care bradul este jucat tinut fiind in mana de un flacau. Bradul este batut in stalpul casei. Dupa toate acestea are loc la casa miresei continuarea jocurilor si dansurilor pana seara, cand cei doi “caltunari” trimisi se intorc la casa ginerelui unde se face “rasul ginerelui”, operatie ce o indeplinesc doi flacai in timp ce lautarii ii canta cantece ce-i amintesc viata libera de flacau si felul de viata noua in care tanarul a intrat. Rudele, in special partea femeiasca, plang.Aci urmeaza de asemenea jocuri si dansuri pana aproape de miezul noptii.

Alta gospodarie gostileana la 15 septembrie 1969

 

                   Duminica dimineata, ginerele trimite 2 “caltunari” cu un “plocon” (gaina fripta, paine in tava, plosca cu vin) la mireasa. La casa miresei are loc in acest timp urmatoarele: mireasa cu fete si flacai – invitatii sai – merg sa aduca apa dela o fantana cat mai departe de casa. Mireasa petrece prin manerul unei cofe o batista, apucand de un capat; iar de celalalt capat apuca cu mana un flacau, ruda a miresei.

                   Astfel, sosind cu apa in casa, mireasa, ia cu gura din cofa de noua ori si o varsa intr’o strachina.

                   Cu ajutorul unui fir de busuioc, impodobit cu beteala mireasa va boteza cu aceasta apa din strachina pe nuntasi cand acestia vor veni sa o ia deacasa.

                   Pela 1-2 sosesc cu mult zgomot de carute si chiote vesele, nunul cu nuna, ginerele si “caltunarii” care merg in carute cu cai din cei mai buni care merg intr’o fuga nebuna. Inaintea convoiului merg calari pe cai buni 4 flacai”colaceri”. Cand acestia ajung la casa miresei, “colacerii” incep un fel de dialog cu tatal si cu mama miresei prefacandu-se ca intreaba de o caprioara ratacita ce-au urmarit-o s’o vaneze (se va anexa dialogul si urarea culeasa din gura acestora). Acum mireasa boteaza pe nuntasi cu apa din strachina. Nunii se dau jos din caruta si impreuna cu ginerele si mireasa intra in casa in ordinea urmatoare: Nunul inainte apuca pe ginere de mana care la randul lui tine pe mireasa de mana si in urma nuntasii.

                   Aci are loc o gustare. Caracteristic regiunei este “jucatul gainei”: o femeie vine la “nuni” cu o gaina fripta pe o tava jucand si chiuind printre mese. Gaina este impodobita caraghios cu craci de brad si hartii colorate. Capul gainei este asezat la locul lui cu ajutorul unui bat ascutit la ambele capete care se infige in gatul si corpul gainei. Dupa multe jocuri caraghioase si dupa multe tocmeli, gaina este data nunului, , care trebuie sa dea femeii aducatoare un bun bacsis. Din gaina trebuie sa guste toti cei dela masa. Dupa masa, se impart “caltunasilor” stergare de borangic, pe care acestia le atarna de gat. “Surorilor de ginere” li se da basmale, iar “colacerilor” fulare albe. – acum are loc in curtea miresei o hora: “hora miresei” sau “nuneasca”. Tinerii trebuie sa joace aceasta hora, intre “nun” si mireasa.

Nunta in Gostilele in 13 septembrie 1975

                   Bradul este desprins de la stalp si este luat de un flacau care se prinde in hora si joaca, cu el in mana, intre mireasa si ginere. Lautarii canta din gura adresandu-se catre “nuni” laudand framusetea tinerilor si cere bacsis.. Tot timpul cat se joaca”hora miresei” una din femeile ruda de-a miresei se tine la un par in spatele miresei si framanta pe jos paine; iar intr’o mana tine un pahar cu vin. ( Aceasta insemneaza ca tinerii sa aiba noroc de paine, adica bogatie). Dupa aceasta hora, tinerii si “nunii” intra din nou in casa unde are loc “deslegarea  tinerilor” Tinerii stau in genunchi pe-o perina, asezata in “mijlocul casei”, in timp ce un flacau rosteste din gura o poezie (“ovatia de nunta”). Se va culege si anexa aci. Aceasta “ovatie” influenteaza mult asupra miresei si rudelor acesteia, incat, de multe ori plang cu hohote, mai ales atunci cand se reciteaza cuvintele de “ramas bun”. – Acum nuntasii ies din nou afara, urcandu-se in carutele ce asteapta gata de plecare. Intr’una din carute se urca ginerele, mireasa si nunii. Aci, in caruta, nuna rupe deasupra capului miresei un covrig, pe care rupandu-l in bucati, il arunca in directia celor 4 puncte cardinale. Fetele si flacaii prind firimiturile si le mananca, pentruca sa aiba noroc de a se casatori curand. De asemenea, nuna arunca in cele 4 parti vinul dintr’un pahar. Acum totul este gata si nunta pleaca la biserica. La iesirea pe poarta se obisnuieste a se trage focuri de arma. In goana mare a cailor, carutele se opresc in fata bisericii, tinerii se dau jos, intra in biserica, unde preotul oficiaza taina casatoriei dupa ritualul obisnuit. 

Unii gostileni aveau arme de vanatoare (8 ianuarie 1951)

 

                   Dupa ce ies din biserica, merg la casa ginerelui de multe ori pe jos, daca casa e aproape. Lumanarile se duc, de obicei aprinse. Tinerii se opresc la use, in prag, cu mainile drepte in sus lipite de pragul de sus, iar mama ginerelui “soacra mare” ii leaga pe amandoi cu un stergar pe dupa gat si ii trage in casa.

                   Aci are loc o gustare a nunului si invitatilor sai, dupa care nunul este dus cu lautarii acasa.

                   Duminica seara are loc “masa mare” la care iau parte toti nuntasii. La sfarsitul mesei se face strangerea “darurilor”, care constau din bani in numerar sau obiecte casnice, ce mesenii le daruiesc tinerilor. De remarcat este ca darurile se strang de catre lautari, care trebuie sa spuna cu glas tare in fata mesenilor, probabil pentru a se starni o emulatie in darea cadourilor. Suma totala, de asemenea, este anuntata la sfarsit, de catre “nun” care multumeste mesenilor. Dupa masa, veselia si jocul tine pana aproape la ziua. Tinerii intra, sub mare control al rudelor ginerelui, in camera de culcare, iar a doua zi in timp ce prin sat se porneste vestea castitatii “rachiul”, in casa miresei are loc “legatul” sau “imbroboditul miresei”. In timp ce lautarii ii canta cantece ce-i amintesc viata de fata din trecut, nuna aseaza pe capul miresei ce plange o basma asezata intr’un chip caracteristic regiunii. De aci inainte, aceasta intrand in randul femeilor nu mai are voie sa umble fara basma. Umblatul fara basma e considerat ca o mare rusine la sateni. La o saptamana tinerii se duc “cu colac” adica duc un plocon parintilor miresei. – Viata apoi, decurge linistita, de cele mai multe ori. – Rar sunt cazurile de neintelegeri, de divort. –

"Masa mare" la o nunta in 10 iunie 1968

 

                   In casnicie femeia e considerata ca inferioara sotului. Ea trebuie sa mearga in stanga sau in urma sotului, trebuind sa-i poarte un fel de stima, mai mult un fel de frica. Nu poate face aproape nimic din propria initiativa; trebuind  ca totdeauna sa ceara consimtamantul sotului.

                   Cazurile de emancipare sunt putine la sateni. In sat exista inca vechiul proverb: “femeia nebatuta e ca moara neferecata” sau: “femeia si coasa, ca sa mearga bine, trebuiesc batute”.