Monografia satului Gostilele, com. Fundulea, jud. Ilfov (III)

In curtea bisericii "Sfantul Nicolae" din Gostilele unde se odihneste din 15 septembrie 1932 preotul Panait Nitulescu

Preotul paroh Panait Nitulescu impreuna cu familia

                   Hrana sateanului.  Avand in vedere muncile grele facute mai ales in timpul verii, cand ultimul strop de energie din trupul vlaguit al sateanului este epuizat, putem spune ca hrana sateanului nu corespunde cerintelor fiziologice.

                   Dintre alimente, painea pe care o prepara femeile in casa predomina in hrana sateanului.

                   Mamaliga este consumata mai putin si mai mult in casa, niciodata nu se consuma in stare rece. Cand pleaca sateanul la plug sau secera femeia ii pune in traista, paine, cateva cepe sau usturoi si sare. Rar cand la ora pranzului i se aduce o ciorba acra cu bors si “taietei” (faina cu ou). De multe ori pleaca la camp, chiar numai cu paine goala si un urcior sau “bota” cu apa.

                   Pentru aceasta am spus ca hrana sateanului in timpul muncilor este putin substantiala.

Biserica "Sfantul Nicolae" din Gostilele asa cum arata in mileniul trecut

                   Ar avea posibilitatea sa se hraneasca mult mai bine, dar mentalitatea ce stapaneste totdeauna pe sateanul nostru, il face de vinde chiar ieftin ouale, branza, untul, puii, numai bani sa iasa! Am vazut sateni vanzand ouale si branza si cumparand peste sarat de la oras – sub motiv ca acesta e mai spornic.

                   Probabil, fiind prea sarat, nu se poate consuma in cantitate mare si facandu-i omului sete, isi umple stomacul cu apa. Carnea, in alimentatia lor, este intrebuintata putin. Rareori in zile de sarbatoare, daca prinde si taie un pui, pe care-l gateste rudimentar facandu-l cu ceapa (tocana) sau cu bors (ciorba). La Craciun, aproape fiecare taie un porc pentru indestularea gospodariei cu carne si grasime. Din carnea lui stiu sa prepare carnati, caltabosi si toba. Restul se consuma afumata, dupa ce se sara din belsug pentru a nu se strica. La Pasti se obisnuieste a se taia un miel; in colo, sateanul nu se mai atinge de carne.

Simion Arma (Batu), satean gostilean din perioada interbelica

                   Totul este vandut pe bani; pe care de multe ori nu stie sa le dea o intrebuintare buna, dandu-i pe bautura, lux si pe alte lucruri de putin folos.

                   Copiii, de asemenea, sunt slab alimentati si cu organismul slabit; teren bun pentru o multime de boli. Un mare blestem pe capul satenilor este faptul ca de vreo 15 ani incoace au inceput sa sadeasca butasii unei vite numita producatoare directa (hibrizi) care da un vin prost, pe care satenii il beau si’n culcare si’n sculare. Ba din tescovina  si chiar din vin fabrica rachiu tare, pe care il beau in mare masura. Raul si mai mare este ca nu feresc nici copiii de aceste bauturi. Au fost cazuri cand mi-a venit copilul la scoala beat, care fiind intrebat de ce a baut, mi-a raspuns ca n’a baut vin, dar i-a pus mama-sa in strachina vin ca sa manance cu paine. Ar trebui sa nu se lase satenilor dacat  300-400 fire de vita pe langa gospodarie, pentru ca - fiind regiune de ses, e lipsita de fructe – copiii sa manance struguri; restul sa fie scoasa din radacini, cum a facut odata regele dacilor Burebista, indemnat fiind de Deceneu.

Preotul paroh Ioan Georgescu impreuna cu familia