Gostilele, straveche vatra romaneasca

"Domnul", Vasile Babus

"Preotul batran", preotul paroh Ioan Georgescu

              Acum mai bine de 20 de ani am auzit pentru prima oara de Gostilele, un sat uitat de Dumnezeu. Incremenit in vreme, parca nu-i venea a crede ca a scapat de mana comunista ce trebuia sa-l rada de pe suprafata pamantului. Sa dispara dupa aproape 400 de ani de atestare documentara (1613 - Catalogul documentelor Tarii Romanesti, Mitropolia Tarii Romanesti, XVI/80).

              Acum mai bine de 20 de ani am auzit pentru prima oara de “Domnul”. Era vorba de Vasile Babus, invatatorul prin mana caruia au trecut multe generatii de gostileni pe care i-a invatat sa scrie, sa citeasca, sa munceasca, sa traiasca.

              Acum mai bine de 20 de ani am vazut pentru prima oara ruinele unui cimitir invadat de ape si balarii, cruci de piatra scrise in chilirica veche ce aminteau de bunii si strabunii satenilor dar peste care treceau vitele ce mergeau la pascut.

              Acum mai bine de 20 de ani l-am cunoscut pe “preotul batran”. Un alt mare om al acestor meleaguri. Este vorba de preotul Ioan Georgescu.

              Toate acestea si multe altele m-au determinat sa incep acest blog pentru toti aceia ce au in suflet Gostilele, pentru minunatii oameni ce au fost de-a lungul anilor fruntea satului. Invit pe aceasta cale pe toti cei ce simt ceva pentru Gostilele sa ni se alature, dupa posibilitati si cu sufletul deschis.

              Dar hotaratoare a fost intamplarea ca am constatat cu stupefactie ca la scoala din sat nimeni nu stie cine a fost Vasile Babus. De asemenea putini tineri au auzit de “preotul batran” si nu stiu nimic de Panait Nitulescu sau Grigore Duhovnicul.

Harta Google

               Si vom incepe cu monografia satului scrisa de "DOMNUL" Vasile Babus in anul 1942. O lucrare minunata care dezvaluie dragostea acestuia pentru meleagurile gostilene.