 |
| Vechea scoala asa cum arata astazi |
 |
| Vasile Babus la o reuniune a dascalilor |
 |
| Biserica de azi |
 |
| Scoala asa cum arata acum mai bine de 60 de ani |
 |
| Dascalii scolii din Gostilele |
 |
| Alta generatie |
 |
| Vasile Babus in mediul familial |
 |
| Acesti copii sunt azi parinti, bunici si strabunici. |
 |
| Asa arata biserica din sat |
25 VII 1942
Vasile Babus, inv. Gr.II
Scoala primara mixta din sat Gostilele, Com. Fundulea, Ilfov
A incerca sa dai imaginea vie a unui sat, trebuie sa recunosti ca nu e o intreprindere lesnicioasa. Satul e un tot atat de variat in elementele ce-l compun, prezentand atatea fete si aspecte care se topesc intr’un intreg dintre cele mai bine inchegate, incat dela inceput te simti dezarmat in fata unei asemenea incercari.
Dandu-mi seama ce inseamna o incercare de felul acesta si de cata inarmare teoretica si informativa este nevoie, ma stapaneste gandul ca rezultatul nu poate fi decat partial. Caci spre a patrunde toate adancurile satului trebuie sa te topesti in mediul lui de viata timp mai indelungat, pastrand atent ochiul si urechea la cele ce se petrec in jur.
I.(Cadrul Cosmologic)
Luind din Bucuresti, trenul de Constanta, dupa o ora de mers, te apropii de gara Fundulea. Debarcand aici, daca vrei sa mergi spre satul Gostilele, la o departare 10 ½ km, trebuie sa apuci pe soseaua din fata garii, sosea ce merge spre Oltenita. Dupa 2 km de mers spre M.N. dai in soseaua Bucuresti-Calarasi. In imediata apropiere de o parte si de alta a soselei este asezata frumoasa si bogata comuna Fundulea. Strabatand aceasta fruntasa comuna- mergand tot spre M.N.-R intalnesti dupa vreo 4 km satul Crangul, asezare mai veche decat Fundulea, format mai mult din familii de tigani ce-si au obarsia aci, din tigani ce au fost desrobiti de pe mosia boereasca a lui Alexandru Ghica, domnul Munteniei ( ). Aci, in acest sat se afla si un palat vechi al fostului domnitor pe care localnicii il stiu de :”Ghica Cacila-mare” cladirea este de zid lucrata foarte bine cum dealtfel se lucra in vechime. Grinzile si capriorii sunt prinse in cuie de lemn si acoperisul din olane. Tot aici este si o biserica veche- ctitorie tot a acelui domn. Tot palatul este inchis cu ziduri groase de caramida si in interior se vad urmele unui frumos parc. Astazi, mosia schimband mai multi proprietari, palatul si curtea sunt pe cale de a se ruina. Din acest sat, parasind soseaua Bucuresti-Calarasi si apucand spre miaza-noapte, dupa o distanta de 4,5 km intri in satul Gostilele, sat a carui vechime se pierde in negurile vremurilor trecute. Asezat la poarta Baraganului la incrucisarea drumurilor ce lega odinioara bogatul judet Ialomita cu Bucuresti. Pe aci, pe drumurile de pamant se scurgeau bogatiile Baraganului in capitala tarii si in porturile Oltenita si Calarasi.
Ca urme a acestor vechi drumuri n’au ramas astazi decat caramizele aruncate si gropile unor vechi pivnite ale “hanurilor”unde poposeau altadata drumetii cu carele lor incarcate cu bogatiile Baraganului si cu marfurile din orasele aratate.
Acum, cand s’au construit soseaua Bucuresti Calarasi, din care se desface soseaua judeteana Crangu-Mariuta-Dragoiesti-Urziceni, vechile drumuri de pamant au fost parasite iar hanurile ramanad fara drumeti s,au daramat. Satul, in contrast cu cele mai multe sate de campie, este asezat pe un loc putin mai ridicat, la confluenta a doua vai adanci: Valea Catanei si Valea Mostistei. Turlele bisericii si zidurile albe ale scoalei se vad dela fereastra trenului, intre gara Branesti si Fundulea dela o distanta de mai bine de 15-18 km.
Asezat pe malul drept al unei vai adanci, pe unde curge incet, din balta in balta, apele limpezi ale Mostistei, pe unde geologii spun ca odata era vechea albie a raului Ialomita, care dupa ridicarea sesului Baraganului si inclinarea sa spre Nord-Est, si-a schimbat cursul, parasind vechea albie, indreptandu-se spre Est.
In locul ei ar fi ramas astazi acest sir de balti ce tine pana langa Dunare, care poarta numele “Mostistea”.
Dealtfet aceasta schimbare se abserva si la celelalte rauri (Buzaul, R. Sarat). In locul raului Buzau pe vechea albie este alt sir de balti: Calmatuiul.
Asa se axplica adancimea vaii Mostistei si multimea de asezari (sate si comune) ce stau insirate dealungul ei, ca margelele pe ata. In partea de M.Z. si Apus a satului se afla la mai aproape de 500m o mare padure ce poarta numele de padurea “Calugareasca”
Probabil isi are numele dela cuvantul “calugar” fiind in vechime proprietatea calugarilor dela Manastirea “Pasarea”- Astazi proprietatea satului, prin legea lui Alex. I. Cuza: “Secularizarea averilor manastiresti”.
In partea de miazazi padurea a fost defrisata pentru a se mari terenurile de aratura si au ramas doar cativa tufani izolati, ca marturie ca aci se intindea odata o frumoasa padure. Defrisarea s’a facut prin 1900-1905, ramanand totusi o intindere de 800 ha padure in partea de Apus a satului. - Fiind asezat intre o balta ce-l inconjoara pe doua parti Nord-Est si intre padure la Vest, satul are o asezare frumoasa si pitoreasca, fata de alte sate din campia tarii, ce parca-s croite dupa acelas tipar.- Dincolo de albastrul baltii Mostistea, de verdele stufului ce inconjoara marginile baltii, cat vezi cu ochii se insira in forme geometrice ogoarele satenilor.
Mai ales vara, cand graul da in copt, ai in fata un tablou de toata frumusetea, ce, cred, nici penelul celui mai bun pictor nu-l poate reda. Galbenul auriu al graului in parga, contrasteaza cu verdele inchis al holdelor de porumb; tot campul apare panoramic ca intr’un frumos tablou in care culorile sunt maiestrit imbinate. Satul Gostilele cuprinde intre hotarele lui o suprafata de cca. 1800 ha. teren arabil, 800 ha padure, 125 ha islaz, 10 ha vii (hibrizi), 5 ha. gradini zarzavat.
Pamantul este foarte bogat in materii si produce din belsug hrana necesara populatiei satului, restul prisosind, se vinde. Grosimea stratului de pamant negru (humus) e de 2-3 m, provenit din putrezirea plantelor si animalelor, ce odinioara cresteau peste masura in aceste locuri bogate. Sub acest binefacator strat de pamant se afla un strat de pamant argilos (galben) gros de 12-15 m. O binefacere pentru locuitorii din aceasta regiune, carora lipsindu-le materialele de constructia caselor, il intrebuinteaza la lipitul peretilor si la facerea caramizilor (chirpicilor). Are insusirea ca odata inmuiat in apa, daca se usuca se intareste ca piatra.
In acest pamant galben (argilos) se vad urmele (fosilele unor melci si scoici, dovedind prin aceasta ca aceste campii cu un nivel de … a fost fund de mare.
Acesta se explica si prin faptul ca straturile de pamant sunt asezate orizontal si paralele. Dupa stratul de argila urmeaza un strat de pamant nisipos, nisip marunt, dupa care urmeaza un fel de pamant calcaros (varos) tara ca piatra, format probabil din scheletele unor animale marine (corali).
Apa se gaseste la o adancime de 20-25 m -in sat- si care (este) ceva mai ridicat- si aproape la suprafata 1-2 m pe Valea Mostistei. Oriunde vei incerca sa sapi un put vei intalni dupa stratul de nisip- apa din belsug - ceiace dovedeste ca datorita asezarii orizontale a straturilor – apa se gaseste la acelasi nivel peste tot locul. Valea Mostistei, prezentand o mare scobitura, te scuteste de a sapa traturile de pamant –aceasta a facut-o natura- e destul sa sapi un rand de casmale si dai de apa. De multe ori ea musteste din pamant singura, formand izvoare.
Apa este destul de buna, continand saruri minerale si calcar spre deosebire de apa bauta de mine la Sarulesti (15 km.) unde continand prea multe saruri (de aici si numele de Sarulesti) nu se poate bea cu placere. In sat sunt peste 50 puturi.
Constructia lor se face de catre specialisti (putari) si costa mult; dar se obisnuieste ca mai multi locuitori de pe aceiasi strada sa contribuie la cheltuiala si se face si colecta la ceilalti localnici din sat si din satele vecine, care dau cu draga inima (considerand aceasta ca o mare binefacere si pomana pe lumea cealalta cu apa).
Dupa ce se sapa pana la izvor, se baga tuburi de ciment – cumparate dela Bucuresti. Deasupra se aseaza un tub mai larg si cu o margine mai lata. La scosul apei se servesc de o roata cu fus cilindric peste care se petrece un lant cu doua galeti de lemn. Pe Valea Mostistei, unde apa se gaseste mai la suprafata sunt puturi cu cumpana.
Debitul de apa fiind destul de mare, niciodata puturile nu seaca, nici chiar pe secetele cele mai mari.
Ploile cad mai mult toamna si primavara cand pamantul inmagazineaza o mare cantitate de apa pentru timpul verii cand ploile sunt cam rare. Primavara ploua pana prin luna Mai. Acum peste tot vezi o vegetatie bogata. Izlazul si padurea se umplu de flori si ierburi, ca apoi prin lunile Iulie si August – cand ploile sunt rare si caldurile ca cele dela tropice – sa inceteze orice vegetatie. Islazul se usuca, vitele alearga mult dupa un fir de iarba uscata. Porumburile arate in locuri nedesfundate si neprasite des – pentru a tine apa in pamant intrerupand capilaritatea – tanjesc si din cauza secetei, locuitorii pun porumbul ori mai timpuriu ca sa lege in Iunie sau mai tarziu ca sa lege la sfarsitul lui August cand incep ploile si cand se maresc noptile care mai tin racoare si cade roua. Sunt veri cand nu stiu daca cade o ploaie sau doua in 2 luni. Atunci praful pe drumuri se ridica pana la glesna.
Satul, mai ales seara cand vitele se intorc de la pasune; iar omul se intoarce dupa o zi de munca istovitoare in arsita soarelui, satul pare invaluit intr’un nour. Este praful scornit de vite si carute, care staruie pana la un ceas, doua din noapte, cand totul se linisteste. Este timpul treierisului graului.
Pamantul se usuca pana la 1 m. Te miri cum plantele nu pier. Noroc ca seceta nu tine mult. Incep ploile de toamna. Omul se bucura ca poate face araturile pentru insamantarea graului si facerea ogoarelor.
Iarna, deasemenea este foarte aspra. Poate ca n’ar fi daca n’ar exista vantul acela biciuitor – “Crivatul” ce bate aproape in continuu toata iarna. Crivatul, pornit din stepele rusesti nu gaseste nici un obstacol pana aci si rar s’a vazut iarna cu zapada care sa nu fie ingramadita in troiene mari cat casa, care de multe ori impiedica circulatia intre sate si opreste in loc chiar trenul Bucuresti-Constanta. Pe un astfel de viscol (ninsoare cu vant) n’ai curajul a te avanta afara din sat; dovada este “Tufanul lui Chirita”, un stejar voinic pe soseaua Crangu-Gostilele, unde un biet locuitor, avantandu-se pe un astfel de viscol si vrand sa stea putin la adapostul acestui stejar, a inghetat langa tulpina lui.
Ierni blande sunt rari in aceasta regiune. Trecerea de la iarna la primavara se face brusc. In cateva saptamani cand dogoreste soarele, nu mai vezi urma de zapada, mugurii incep sa creasca si in scurt timp totul inverzeste. Primaverile sunt cele mai frumoase aci. In curand incep muncile agricole. Nu mai vezi un om in sat. Campul se umple de sgomot. Incepe semanatul ovazului, orzului de primavara, mazarea, fasolea, porumbul, meiul si in ultimul timp se seamana foarte multa floarea soarelui si sfecla de zahar. La munca sateanul este ajutat de toti ai casei; atat copii de la varsta de 12 ani in sus, cat si femeile. Animalele de munca, boi si mai mult caii, iau parte activa, sub indemnul omului, pentru a putea folosi tot ce natura darnica a daruit omului din belsug. Pentru indestularea casei sateanului cu hrana si imbracaminte multi au pe langa gospodarie cate o vaca de lapte, 10-15 oi pentru lana, un porc pe care-l taie de Craciun, apoi gaini, rate, gaste, curci.
Curtea si gospodaria omului vrednic este plina si bogata; iar a celui indaratnic “este plina de batatura” cum se obisnuieste a se zice aci. La acesta vezi 3-4 caini si nici un porc! In padure si in camp sunt tot felul de animale salbatice: vulpi, iepuri, viezuri, dihori. Lupii nu s’au aciuat prin aceste imprejurimi, cu toate ca ar avea unde sa se adaposteasca, padurea fiind mare si cu maracinisuri dese prin care abia poti strabate.- Tot ca vanat, in aceasta regiune sunt fazanii, prepelitele, potarnichile, porumbeii salbatici, turturelele.- Pe balta Mostistei vin primavara carduri mari de rate salbatice, gaste lisite si tot felul de pasari streine de regiune care in trecerea lor spre Delta si baltile din Rusia poposesc o zi doua si pe la noi cum ar fi: pescarii batlanii, starcii, lopatarii etc. Nici dropiile fricoase nu lipsesc din aceasta regiune; mai ales primavara cand campul este gol le vezi din departare si rareori reusesti sa te apropii cu caruta de ele pana la o bataie de pusca. Alte pasari mai sunt, in mare numar ciorile negre si vinete, care aduc mari pagube plugarilor. De cate ori nu ii fac de seamana porumbul a doua oara din pricina lor si-l pazesc pana ce rasare. Dela un timp se lupta mult pentru distrugerea acestor pasari daunatoare agriculturii; dar pana acum numarul lor este inca destul de mare. Pasari rapitoare specifice regiunii sunt uliul mic, eretele – care e moartea porumbeilor si cucuveaua singuratica. Pasari care sunt folositoare prin distrugerea omizilor si insectelor vatamatoare sunt: vrabia, randunica, cucul, ciocarlanul, ghionoaia, graurul, etc. Nu lipseste nici barza cea lacoma pe care de cand se lumineaza de ziua, o vezi prin smarcurile miristei, stand intr’un picior si ochind vanatul ei favorit: broaste, serpi, etc.
Insecte specifice regiunii sunt: tantarul care transmite microbul frigurilor de balta. Seara, in timpul verii nu e chip sa stai afara fara sa te afumi cu fum de balegar, ca sa scapi de roiurile de tantari ce-ti dau tarcoale pe deasupra capului. – In toti anii – din pricina acestor insecte, medicul si agentul sanitar lupta cu greu contra paludismului chininizand aproape toata populatia din sat. – fluturii sunt in numar mare in acest sat si se duce o lupta grozava contra lor si a larvelor lor (omizile) care de multe ori lasa si putinii pomi fructiferi (meri, peri, pruni, zarzari, caisi) fara frunze ca in mijlocul iernii.
O alta insecta suparatoare si in numar neobisnuit de mare, este musca, cea cu care gospodinele se lupta toata vara sa le dea afara de prin casele lor. Primavara si vara cand tot campul este numai floare, sau cand a inflorit salcamul cel mirositor, sboara din floare si iti incanta auzul cu zumzetul lor, harnicile albine.
Dupa cum vazuram ca fauna este foarte variata si bogata, in acest sat, tot asa si flora, datorita climei temperate, este destul de bogata. – Dela plantele cultivate de om pentru hrana sa si a animalelor, pana la plantele ce cresc singure pe marginea lanurilor de grau sau din padure, gasesti aci plante foarte felurite. Cand da spicul graului, vezi macii cei rosii ce salta capetele printre firele de grau, vezi albastritele cele frumoase. Pe marginea drumurilor, creste musetelul, troscotul, nalba, coada soricelului, traista ciobanului etc.
Prin padure creste sunatoarea, lumanarica; iar primavara cum se peteceste putin zapada, vezi brandusile, dediteii, brebucii, viorele si tot timpul verii o multime de plante cresc si infloresc, dand poenilor padurii un aspect de covor de toata frumusetea.
Arbori mai obisnuiti in aceasta regiune avem: salcamul care creste foarte repede aci, fiind si de mare folos pentru constructia caselor, grajdurilor si gardurilor. Fiind o regiune agricola, pomi fructiferi avem putini si nu de soi. Printre acesti cei mai raspanditi sunt caisii, zarzarii, corcodusii, visinii, apoi vin perii, merii, mai putin prunii, gutuii, ciresii.-
In padurea de langa sat, creste un fel de stejar pitic (tufa) ce n’ajunge la o inaltime mai mare de 10-15 m, cu coaja foarte crestata.
Apoi, inca un fel de stejar, cerul cu lemn bun de foc si cu coaja mai neteda. Artarul cu lemnul alb, parul salbatec (paduret) sangerul, lemnul cainesc, paducelul incarcat toamna cu fructe mici de culoare rosie si porumbarul.-
Aruncand o privire asupra satului si intregului camp, putem asemana acest sat cu un stup de albine lucratoare care pleaca vara cu noaptea in cap la munca si se intorc seara cu rodul muncii la stup.
