COMENTARIU:
Ce
se intampla astazi cu scoala din Gostilele???!!!! Am vazut intr-o situatie a
evaluarilor din 2013 ca media anilor de studiu este 7,91 si cea obtinuta la
examenul national este de 4,83! Rusinos! Mare pacat atat pentru ce a fost, cat
si pentru ce o sa fie. Nu bordurile nejustificat de scumpe sunt fundamentul
unei comunitati sanatoase, ci mintile luminate ale copiiilor ei. Sa fie teama
ca daca se lumineaza numai voteaza pentru 100 de lei cu cine ii plateste???!!!!
Anonim
Ce se intampla astazi cu scoala din Gostilele? Este intrebarea care m-a framantat
foarte mult in ultimul timp.
De ce a ajuns
scoala din Gostilele aici?
Acum patru ani, pe 19 martie 2011, cand am
asternut primele randuri ale acestui blog am scris ... dar hotaratoare a fost intamplarea ca
am constatat cu stupefactie ca la scoala din sat nimeni nu stie cine a fost
Vasile Babus. De asemenea putini tineri au auzit de “preotul batran” si nu
stiu nimic de Panait Nitulescu sau Grigore Duhovnicul. Si ma refeream si la unele cadre
didactice, este adevarat, foarte tinere, care nu au auzit de „domnul” care a
sfintit aceasta scoala si aceasta comunitate cu munca sa plina de straduinta si
daruire.
Cred ca asta
este una din cauze.
In cei 25 de
ani de trai printre gostileni mi-a fost dat sa vad parinti de copii scolari
care n-au avut un seviciu, care asteapta alocatia copiilor pentru a acoperi o
parte din datoriile de pe „caiet” de la bufet, isi cumpara un pachet de tigari
si ajung beti morti noaptea acasa fara un ban in buzunar. Am intalnit copii de
clasa a patra sau a cincea care nu stiau
sa scrie si sa citeasca, sumar imbracati pe vreme rea, cu mari probleme
igienice dar care aveau buzunarele burdusite de tigari.
Cred ca si
acestea sunt unele din cauze.
Am vazut cu
ochii mei copii de scoala carati in spate de parinti prin noroaie pentru ca nu
aveau incaltari de schimb pentru la scoala, am vazut parinti si bunici
ducandu-si zilnic copii sau nepotii la ore pentru a-i apara de cainii de pe
strazi. Am vazut copii saracacios imbracati dar curati, cu ghiozdan si toate
cele, ducandu-se in fiecare zi la scoala, chiar daca nu de putine ori parintii
bat la porti in vecini pentru a imprumuta 3 lei pentru paine.
Cred ca si acestea sunt unele din cauze.
Mari sperante ne puneam in
biserica, in tanarul si inimosul preot din sat care, predandu-le religia la
scoala, reusise in ultimul timp sa ii atraga catre biserica, sa ofere periodic
ajutoare pentru cei mai nevoiasi. Acesta, cu multa staruinta, de cativa ani, cu
ajutorul enoriasilor dar si a multor oameni de bine, construieste Casa Praznicala a Bisericii Sfantul
Ierarh Nicolae din Gostilele, unde se va infiinta centrul social pentru tinerii din sat cu dotare de calculatoare,
internet, biblioteca, etc. Este speranta de a-i atrage pe tineri catre
normalitate si de a-i indeparta de „jocurile mecanice” sau „taierea frunzelor
la caini”.
Cei
care au urmarit in ultimii ani blogul dedicat bisericii
au putut constata eforturile fantastice ale preotului paroh
indreptate in mare masura catre viitorul tinerilor, ajutorarea si educarea lor.
Si ce sa vezi,
aflam cu stupefactie ca din dealul parlamentului s-a decretat ca religia nu mai
este obligatorie, ca parintii trebuie sa-si exprime in mod expres dorinta de
participare a copiilor la orele de religie.
Cred ca si asta este una din cauze.
Constatam ca in
ultimii 25 de ani scoala romaneasca se degradeaza continuu. Aceasta mai exista
azi datorita parintilor, mai ales din mediu urban, care fac eforturi mari
pentru pregatirea extrascolara a copiilor lor prin meditatii. Din pacate in
mediul rural acest lucru este foarte greu de realizat si speranta o reprezinta
oamenii ca Vasile Babus care sunt rari, foarte rari.
De la caderea
comunismului, mai marii lumii au harazit Romaniei statutul de „colonie, furnizoare de materii prime,
piata de desfacere pentru produsele societatilor multinationale”. Unde ati
vazut dumneavoastra ca cei colonizati stiu sa scrie si sa citeasca, ca stiu
ceva despre istoria neamului, a gliei stramosesti? Acest plan diabolic se
realizeaza pas cu pas, in fiecare zi, de catre conducatorii lumii in
complicitate cu tradatorii de neam si tara (cei cu bordurile).
Sunt multe de
scris dar timpul este necrutator. Trebuie sa incercam sa ajutam, fiecare dupa
posibilitati, tinerii de azi, scoala romaneasca. Este datoria noastra sa luptam,
asa cum putem, pentru a ne pastra identitatea ca neam si tara.
Sa ne ajute
Dumnezeu!
