 |
| Tudorina Alexandru (Dragomir) |
Sa o cunoastem sau sa o recunoastem pe doamna Tudorina Alexandru, o gostileanca indragostita de meleagurile natale. Cu un talent nativ exceptional, plina de sensibilitate, descrie cu multa maiestrie satul si trairile domniei sale, atat in proza cat si poezie.
Marturie stau aceste randuri alese la intamplare:
“Casuta bunicului era afara din sat, la doi kilometri. Era asezata intr-o livada cu tot felul de pomi si vie. Un careu de nuci contura aceasta livada.
Pe langa casa era drumul care mergea spre deal unde facea legatura cu toate ogoarele gospodarilor din sat.
Peste acest drum, spre vale se-ntindeau locurile care ajungeau pana-n garla si inca o livada cu caisi care era imprejmuita cu gardut de salcami ghimpati.
Drumul acesta de la casa lui tata mare se lasa spre “Valea Boerului”. Era imprejmuit de salcami ca un tunel de-o parte si de alta. Era cel mai frumos drum pe care l-am vazut vreodata, mai ales vara cand ardea soarele mai tare.
Noi copiii ne duceam la garla in “Valea Boierului” unde era un vad bun de scaldat.
Oamenii care-si puneau canepa la topit pareau ca niste mici plute in partea mai mlastinoasa a apei.
Pe mijlocul garlei oamenii intindeau varsile, setcile, niste unelte de prin peste. Iar in partea cealalta a garlei se vedeau ogoarele verzi si cele cu grau galben gata de seceris. Zagazul era puntea de trecere intre aceste ogoare.”
 | ||||
| O parte a familiei Dragomir |
De ce anii se grabesc ?
De ce anii se grabesc?
De ce trec intr-una?
De ce frunzele palesc
Toamna totdeauna?
De ce se agita marea
De vant de furtuna?
De ce-i ninsa tampla mea
Tot mai mult de bruma?
De ce sunt atat de trist
Si frica m-a cuprins?
De ce lupt ca sa exist
Si nu ma dau invins?
De ce caut si mai sper
Ceva sa se mai schimbe?
De ce privesc noaptea pe cer
Si-mi par stelele umbre?
De ce brazii raman verzi
Si nestingheriti de gheata?
De ce ma trezesc in zori
Rugandu-ma sa raman in viata?
 |
| Familia Dragomir in anul 1933 |
