Dupa cum am vazut in alta parte a acestei monografii, casniciile satenilor din aceasta regiune sunt bogate in copii. Avorturi –spre binele nostru- nu se fac; nici de catre medici, nici de catre moasele empirice.
In mai toate familiile sunt cate 5-6-7 copii.
Noul nascut, in orice familie, fie ea cat de saraca, se bucura de mare cinste. Nasterile sunt asistate de moasa empirice sau in cazuri mai rare, de moase cu diploma. Este obiceiul ca dupa nastere sa I se faca lehuzei asa zisa “apa”. Aceasta o face preotul si este un fel de aghiazma, din care femeia nascuta gusta si se spala pe maini si pe fata pentru a se curati, inainte de mese. Cand copilul are trei zile, seara se aseaza pe o masa o paine, vin, 3 cepe, sare si bani. Peste noapte se lasa masa astfel amenajata pentruca peste noapte “ursitoarele” sa vina sa urseasca soarta copilului.
 | ||||
| Fotografie facuta de pictorul A.Avakian in anul 1933,cu ocazia pictarii bisericii |
Botezul oficial are loc in scurt timp. Nasul familiei cumpara ligeria copilului si poarta cheltuielile cu botezul. La botez se face o masa numindu-se “cumetrie”. Daca e baiat, la 3 ani, are loc, “luarea motului”. Pana atunci mamele nu tund parul copilului. Acum nasul da copilului un rand de haine si-i daruieste si o oaie, vitica sau carlan. Daca este fata, la 1 an i se rupe “turta”. Se fac niste turte din faina, se aseaza copilul (fata) pe o cofa cu apa, se rupe turta deasupra capului copilei, zicandu-se : “turta’n jos, fata’n sus”. Dinaintea fetitei i se aseaza pe o tava paine, sare, ac, ata, degetar, foarfeci, carte, pieptene etc. Daca fata pune intai mana pe un obiect oarecare, va indica pentru toata viata, preferintele pentru aceste obiecte. De exemplu daca pune mana pe ac, va fi vrednica, pe carte ii va place sa invete, etc.
Nasul, in viata unui satean se bucura de o marecinste, de la botez pana la cununie, finul ii pastreaza un mare respect. Ori unde il intalneste ii saruta mana si nu iese din cuvantul sau. Nasul intr’o familie, nu este schimbat si descendentii familiei pastreaza acelasi nas sau pe descendentii acestuia.
 |
| Preotul Ioan Georgescu impreuna cu familia |
Pe cat sunt de vesele obiceiurile la botez si la cununii, pe atat sunt de triste si sinistre la inmormantari.
Bolnavul – in agonie – este pazit sa nu moara fara lumanare si neimpartasit. Daca se intampla totusi sa moara estfel, rudele pentru a nu avea remuscari se da sarindare la preot si in fiecare noapte de Pasti se duce la biserica cu un cocos alb si o lumanare lunga cat usa bisericii. In caz ca nu are aceasta lumanare, duce altele mai mici care puse cap la cap, sa aiba aceasta dimensiune.
Mortul este “scaldat “ intr’o albie cu apa si in care se pun fire de busuioc, apoi este imbracat si asezat in pat, cu capul spre apus, spre a privi spre rasarit. Tot timpul trebuie sa arda lumanari pe care le aduc rudele si cunoscutii.
Noaptea, mortul este pazit de catre oameni, sau femei, rude ale mortului. In prima noapte i se face “orarul” un fel de panza cusuta cu flori in forma de cruci cu care se va impanzi cand se va face inmormantarea. Pisicile sau vreun caine n’au voie sa intre in odaia mortului, ca acesta se face “strigoi”. Se mai prepara in casa, din faina “9 colaci si 9 marturii”; paine udata cu vin si se impart, cu vase de pamant, cand se face pomana mortului dupa ce se intorc de la inmormantare. Este obiceiul sa se lega mortului bani de deget si se pune si in cosciug pentru a avea cu ce plati cele 9 vami pe lumea cealalta. In cosciug se mai pune o foarfeca, un piepten, lucruri de toaleta.
Inmormantarea se face dupa ritualul obisnuit. Daca mortul a fost fata mare sau flacau i se face “brad” si cununii (din crengute de brad) pe care doua fete le duc pe o tava la biserica.
I se pune “colaceri” si lautari ca la nunta, inchipuind prin aceasta trecerea mortului si prin taina casatoriei. Bradul i se infige pe mormant. I se face mortului pomenile urmatoare: imediat dupa inmormantare se face “capul de tarana” cand se imparte colaci, vase si “pomenete” (9 batiste cu cate un ban legat intr’un colt). A doua zi se face “cap” (colaci si coliva slujite de post). Apoi timp de o saptamana se imparte mancare, tamaindu-se locul unde a fost asezat mortul in casa.
 |
| Inmormantare in Gostilele |
La o saptamana se face la biserica parastas pentru pomenirea mortului, iar acasa se face pomana la care este chemat preotul satului.
Acum se da de pomana haine- noi sau chiar purtate de cel decedat; un obicei destul de rau, in cazurile cand decesul a fost cauzat de vreo boala molipsitoare.
Se mai fac astfel de pomeni la 3, la 6, la 9 saptamani, la o jumatate de an si la un an.
In fiecare an la Sambata Mortilor se da de pomana mancare iar de fiecare mort al familiei se face cate un colac si se da de pomana. Preotul pomeneste in biserica numele celor morti pentru care i se da o lista cu numele lor. Lista se cheama “pomelnic”.- Dupa mort se poarta doliu. Barbatii (rude) nu se barbieresc 6 saptamani si poarta la mana o banderola neagra iar femeile se imbraca in negru si se abtin dela orice distractie (joc, hora). Un fapt regretabil, observat in acest sat este ca nu se pastreza pentru cei morti un cult deosebit. Dupa un timp, mormintele sunt umplute de buruieni si crucile lasate in paragina. Cei vii au uitat pe cei ce au trecut din aceasta viata.
Trebuie ca in fiecare an, scoala sa ia sarcina de a curata cimitirul de buruieni si maracini.
Nu s-a tinut o ordine in asezarea mormintelor facandu-se alei pentru trecerea dela un mormant la altul. Esti nevoit a calca peste morminte.
Abia acum s’a inceput o sistematizare.
 |
| Vasile Babus la 19 martie 1940 |
