Dumnezeu a vrut sa gasim un raspuns doamnei Rodica Manole prin publicarea acestui “memoriu” al invatatorului (domnului) Vasile Babus, la ceas de mare sarbatoare, cand se implinesc exact 85 de ani de cand acest minunat om, la rugamintile satenilor, se hotareste sa ramana pentru o viata pe meleaguri gostilene.
 |
| Memoriul in manuscris |
Subsemnatul, absolvind cursurile Scoalei normale de invatatori “Carol I” din Campulung-Muscel in anul 1925 – fiindca nu implinisem varsta ceruta pentru satisfacerea stagiului militar – am fost numit in mod provizoriu la scoala primara mixta din satul Gostilele – com. Fundulea – jud. Ilfov. Ce bucurie, cand am primit in mana ordinul de numire! Simteam in mine chemarea de a ajunge un adevarat luminator de suflete, asa cum scoala dela Clung stiuse sa ne-o sadeasca in suflet! Nu voiam sa fiu “neghina in grau” asa cum ne-o spunea un distins profesor la Clung, care la fiecare sfarsit de an, cand o parte din colegi ramaneau repetenti sau corigenti, avea obiceiul sa zica:”se alege, se alege, neghina din grau”. Si s’a ales, ca din cei 120 elevi intrati in 1919, am iesit abia 38 invatatori.
Insfarsit veni si ziua mult asteptata, si ma …(din pacate aici lipseste probabil o pagina din manuscrisul memoriului).
Am cerut infiintarea postului II-lea. S’a aprobat. Nici acum nu stiu secretul, ca fara amenda am reusit in scurt timp sa populez scoala. Satenii se vaitau ca cei dinaintea mea, aplicase multe amenzi, dar cu toate acestea tot nu-si trimiteau copiii la scoala. Scoala, din zi in zi, lua un aspect nou.
Cu staruinta pe langa cei in drept am capatat ajutoare banesti pentru reparatii, mobilier si o buna imprejmuire. Ce bucurie am simtit cand am reusit sa am o curte si o gradina inchisa!
Satenii vazand munca si dragostea mea pentru binele lor, s’au apropiat incet, incet de scoala si raspundeau ori de cate ori aveam vreo nevoie de transporturi de materiale. Multi faceau acestea in mod gratuit. Nu-i mai auzeam zicand prin sat:”a venit si mocanul asta la noi dar o sa plece pe unde a venit!” Mi-aduc aminte ca la 15 august 1926, cand urma sa-mi iau ramas bun de la dansii, pentru ca trebuia sa plec sa-mi fac stagiul militar, au venit in mare numar si m’au rugat ca staruinta, ca dupa armata sa vin iarasi inapoi. Le-am promis si m’am tinut de cuvant. La 1 sept. 1927 m’am prezentat din nou la scoala.
 |
| Vasile Babus in stupina |
Aci mai aveam inca multe de facut! In curte si in gradina nici o umbra, nici un pom. Am adus de pe la sateni si din padure puieti de pomi salbateci, i’am sadit intr’un colt al gradinii si in anul al II-lea i-am altoit cu elevii. Al treilea an i-am sadit la locul definitiv si azi au crescut mari si dau roade. In jurul gradinii ramasa pentru zarzavaturi si legume, am plantat peste 100 duzi, gandindu’ma la importanta cresterii viermilor de matase in industria casnica. Acum duzii sunt mari; iar in fiecare an, crestem in sistematic cu elevele, viermi de matase, invatandu’le felul de crestere si importanta acestei ocupatiuni. Personal, mi-am facut si o frumoasa gospodarie, cum dealtfel chiar organele de control ale invatamantului arata aceasta in procesele verbale de inspectie. Nu-mi lipseste nici stupina. Din 2 stupi primitivi cumparati dela un satean, am reusit sa am azi 60 stupi sistematici. La cercetarile lor, iau parte si elevii, mai ales cei din cursul supraprimar.
Multi din ei m’au imitat si astazi cand fiecare si-a facut gospodaria lui, m’au rugat sa-i ajut sa-si faca si ei 2-3 stupi sistematici.
Asa au ajuns, cu ajutorul meu, ca locuitorii Stan Gh. Toma, Nicolae Dragomir, Cristache A. Petre, Ilie Dragomir si altii sa aiba si ei stupi dupa modelul meu. Tot cu elevii am infiintat o cooperativa scolara in 1938, pentru a-i deprinde cu gustul cooperatist, stiut fiind ca aceasta latura nu prea are radacini adanci in sufletul poporului nostru. Am infiintat de asemenea o frumoasa biblioteca cu carti paturite, pentru sateni si elevi. In timpul iernii, mai ales este des cercetata de acestia, dupa cum se constata din registrul de imprumut al bibliotecii.
 |
| Domnul invatator printre stupi |
Pentru analfabetii din sat, am tinut cursuri cu adulti si multi au invatat sa scrie si sa citeasca. (Proces verbal de inspectie din 13 martie 1934) Stiind de la scoala normala arta impaiatului, am impaiat peste 56 bucati pasari si animale din diferite regiuni ale tarii aranjandu-le intr’un frumos muzeu zoologic la care am adaugat si o sectie agricola, istorica si etnografica. “Acest muzeu face cinste scolii, fiind aranjat cu mult bun gust”. (vezi procesele verbale de inspectie).
Capatand increderea satenilor fiinca preotul era batran si cu putina initiativa, in calitate de consilier parohial, am strans de la sateni considerabila suma de bani cu care am pictat si am imprejmuit curtea bisericii. Satenii au cerut ca tot subsemnatul sa manuiasca fondurile necesare imprejmuirii cimitirului.
 |
| Preotul Panait Nitulescu |
Acum cand avem un alt preot tanar, cu o dragoste de munca mare, lucram mana in mana pentru ridicarea acestui sat. Am organizat la biserica un cor cu elevii si constatam cu placere ca de unde inainte biserica era aproape goala, acum a devenit neincapatoare.
Am indrumat absolventii scolii – dupa aptitudini – spre scoli teoretice sau practice si astazi avem un numar destul de mare de intelectuali si meseriasi ridicati dintre fostii elevi ai mei.
In invatamant, am cautat sa aplic legea cu privire la invatamantul primar complet (7 clase) si din 1933 am inceput sa dau primii absolventi ai ciclului primar complet. Am lucrat in conditiuni destul de grele din cauza numarului prea mare de elevi ( in ultimul timp 160-180) pentru doua posturi. Prin staruinta insa am reusit sa ridic invatamantul la nivelul dorit. Fire timida si prea modest, n’am facut prea mult caz de cele infaptuite de mine pe ogorul scolii; intr’una din zile aflandu-ma pentru nevoile scolii pe sala inspectoratului – unde drept sa spun calc destul de rar, ma intalnesc cu un domn subinspector care ma trage de maneca spre a ma prezenta Dlui Inspector sef al judetului, unde imi aduce elogii pentru munca depusa in scoala. Acesta s-a mirat mult ca nici n’auzise de numele meu.
 |
| Preotul Ioan Georgescu |
Dela 1939, cand popoarele vecine au inceput sa se burzuluiasca si nouri negri s’au abatut asupra tarii noastre, am fost chemat deseori la concentrari de catre Reg. 1 Vanatori si fiinca am cazut la companie care n’a plecat pe front, ma simt oarecum putin injosit ca n’am putut sa-mi fac datoria si acolo, asa cum si-au facut-o multi din colegii mei.
In timpul desconcentrarilor am condus scoala, am organizat munca de razboi, am adunat imbracaminte pentru ostasii nostri, am luat parte la colectele facute de Consiliul de Patronaj adunand din sat peste 100.000 lei. Am ingrijit ca ajutoarele celor concentrati sa se faca in mod cinstit; iar vaduvele de razboi si orfanii gasesc in mine un bun sprijin si indrumator in nevoile lor.
 |
| Scoala |
Acum, dupa ce va trece furtuna ce a cuprins omenirea intreaga, intentionez a cladi inca o sala de clasa pe langa cea existenta care a devenit neincapatoare, a strange fonduri pentru ridicarea unui camin cultural.
Bineinteles, aceasta cu ajutorul lui Dumnezeu si al oamenilor.
Aceasta ar fi o parte din activitatea depusa de mine pentru ridicarea si luminarea satenilor si pregatirea sufletelor celor tineri, spre a deveni cetateni folositori tarii.
 |
| Memoriul in manuscris |
Babus St. Vasile inv. Gr.II
(St.pers. 13785) Sc. Primara din satul
Gostilele, com. Fundulea, jud. Ilfov
